La graniţa de est a UE, se naşte (din nou) un colos. Asta este o certitudine. Ce nu ştim încă este dacă el va avea picioare de lut sau dacă, dimpotrivă, prefigurează o realitate de putere într-atât de amplă încât să repună în discuţie, la modul foarte serios, actuala tablă de şah a geopoliticii mondiale.
Primul gând este, firesc: Back in the USSR... „Această melodie celebră din 1968 – scria pentru Liberation Jean-Marie Chauvier – ar putea servi drept motto tuturor cărţilor care ies acum pe subiectul Rusia...Pe acelaşi ton, am putea avea şi KGB is back, Russia is Back sau Gazprom Forever. Asta deoarece, pe cât enervează de mult, Rusia domnului Vladimir Putin ne fascinează”.
În consecinţă, întrebarea reală ar fi, aşa cum spune Aude Merlin, conferenţiar la Universitatea Liberă din Bruxelles, de a şti „dacă ne aflăm acum într-o fază de « restaurare», într-un moment de pauză pe drumul democratizării sau/şi suntem în ceea ce unii observatori înscriu sub semnul denumirii ruse de « democraţie suverană »?“
Pentru Vlad Ivanenko, doctor în economie care scrie de la Ottawa, răspunsul este simplu: evenimentele de acum marchează reîntoarcerea la realitatea imperial-feudală care a marcat istoria Mamei Rusii:
„Într-un articol intitulat Prăbuşirea celei de-a doua Internaţionale, Lenin scria, în 1915, că „este evident că, în Rusia, este de notorietate publică faptul că imperialismul capitalist este cu mult mai slab decât imperialismul militaro-feudal”. „Azi, chiar dacă în ultimii 20 de ani componenta militară a mai slăbit, feudalismul rămâne intact. Se defineşte prin seria de obligaţii reciproce axate pe cele trei concepte-cheie: stăpâni, vasali şi teritorii...Problema se situează la nivelul sistemului de guvernare feudal pe care Putin l-a alimentat în aceşti ultimi ani şi căruia i-a devenit ostatic şi care face ca perspectivele să fie mai puţin roze pentru vec