Ieri, în Parlamentul European, s-au consumat câteva evenimente fără precedent, cu semnificaţii multiple şi care, în funcţie de evoluţia ulterioară a lucrurilor, ar putea determina apariţia unui conflict inter-instituţional de amploare.
Aşa cum anunţam în corespondenţa de ieri, preşedinţii Van Rumpuy şi Brosso au fost invitaţi să participe la Conferinţa Preşedinţilor, organismul colegial de conducere al PE. S-a mai întâmplat şi cu alte ocazii numai că, acum, şedinţa a fost una deschisă, cu participarea presei (plus transmisă pe canalul TV al PE), fapt cu totul ieşit din comun deoarece regula era că asemenea reuniuni sunt strict secrete şi doar arareori finalizate printr-un foarte lapidar comunicat de presă.
A doua noutate, uriaşă, a fost faptul că şefii marilor grupurilor parlamentare au avut o poziţie comună, cea de atac violent şi nemilos la adresa acordului obţinut la Summit de către şefii de state şi guverne din UE asupra bugetului multi-anual 2014-2020 al UE. Toţi, cu excepţia minusculului grup al Conservatorilor, porta-voce oficială a intereselor partidului premierului britanic David Cameron. Vă lăsăm să lecturaţi fragmente din principalele luări de poziţii, realizând acum mai bine cât de adevărate sau nu au fost accentele de entuziasm real cu care unii şefi de state sau guverne au salutat compromisul realizat la Summit drept o reuşită istorică, şansă pentru dezvoltare, mai mulţi bani pentru dezvoltare…
Ultimul Summit European nu a fost European decât cu numele
Joseph Daul (PPE): “Avem cel mai mic buget din istoria UE. În acest moment, în faţa unor state care nu mai pot face totul, concetăţenii noştri au nevoie de valoarea adăugată a Europei. Şi, în numele responsabilităţilor care ne revin, adaug faptul că acest buget nu este acceptabil…Nu cerem un buget enorm. Cerem un buget realist şi care să pregătească viitorul. Vrem un angajament ferm
