Te priveşte serios, cu ochii ei albaştri-gri, până ce simte că ţi-a prins inima în mreje. După care, îţi zâmbeşte larg şi îşi întinde mânuţele către tine, de parcă ar vrea să îţi spună cât de mult şi-ar dori să o ţii în braţe. Să o iubeşti. Are 6 luni. I se spune Fata. Fata Bica, după numele mamei, care după ce a născut-o, s-a făcut nevăzută. Nu are prenume. Iar în acte, nici măcar nu există. Este doar un suflet rostogolit pe un pătuţ de spital, fericit la fiecare vorbă şi gest de afecţiune al vreunului care se întâmplă să treacă prin salonul din spitalul Emilia Irza. E rumenă în obraji, cuminte şi mereu zâmbitoare. S-a îmbolnăvit de rujeolă. Şi asta, se pare, a fost şansa ca minunea cu chip de păpuşă să capete glas prin vocea Mălinei Iordache. O tânără de doar 28 de ani, ”fără prieten, fără o casă a mea”, după cum spune ea, tristă la neputinţa pe care o încearcă: aceea de a o lua acasă pentru totdeauna. Dar cu un suflet poleit în aur, care a deschis pentru Fată minţile, speranţele şi braţele a mii de oameni, dornici să o aibă în casa lor pe cea mică, să-i dea nume şi să o facă pe veci copila lor.

Responsabilitatea pasată de la unul la altul

Povestea celei mici postată de Mălina pe Facebook, o fotografie în care doi ochi ca nişte cristale îţi sfredelesc inima şi a fost suficient. 15.000 de femei şi de bărbaţi dornici să audă din gura unui copil ”mama şi tata” au devenit pentru câteva zile părinţii ei. I-au adus lapte, îmbrăcăminte, jucării, au sunat încontinuu la spital pentru a se interesa dacă copila este adoptabilă. Au primit însă acelaşi răspuns: ”Protecţia Copilului sector 2 se ocupă”. Impropriu spus, dacă stăm şi ne gândim că un copil, la vârsta ei, abandonat, ar fi trebuit să fie deja în grija unui asistent maternal, să aibă un certificat de naştere, să aibă şansa la o familie iubitoare. Asistenta socială din spitalul Emilia Irza spune că a făcu