Spusele premierului britanic despre viitorul ţării sale pot fi o simplă petardă aruncată în jocul diplomatic foarte strâns de la Bruxelles în jurul bugetului european. S-a mai folosit de tehnica asta şi i-a ieşit.

Urmând glorioasa tradiţie a unei nobile predecesoare rămasă în istorie ca "Doamna de Fier" şi despre care se spune că ar fi fost răspunsul corect la întrebarea "în politică, ce se află oare mai la dreapta decât dreapta?", David Cameron nu a ezita să forţeze la maximum orice breşă imaginabilă şi posibilă. Mergând pe ideea că Marea Britanie ar fi indispensabilă. Într-atât de indispensabilă încât construcţia europeană ar fi inimaginabilă fără reprezentanţii Perfidului Albion. Reacţiile europene din ultimele ore dovedesc că acest mit se poate prăbuşi. Astfel, dacă asta îşi doreşte, Marea Britanie poate ieşi nestingherită din UE, ba chiar ministrul francez de externe sugerând şi un covor roşu pentru un asemenea eveniment.

Numai chestiunea bugetului să fi putut motiva reacţia atât de dură a britanicilor şi replica tăioasă a colegilor europeni? Ar fi mult prea simplu. În realitate, cheia discordiei se află în cererea britanicilor de a beneficia de un regim separat de toate celelalte ţări din UE în ce priveşte procesul de integrare cu paşi rapizi pe care cei de la Bruxelles îl consideră drept cheia pentru o ieşire coerentă din criză.

Sigur că integrarea extinsă , înntr-un final oarecare, ar putea să însemne chiar Europa Unită, dar paşii previzibili înseamnă masurile legate de întărirea pieţei unice. Aici este motorul real al supravieţuirii europene şi extensia sa ar oferi un grad mărit se credibilitate şi previzibilitate pentru spaţiul UE, acuzat încă de a prezenta un raport încă dezechilibrat în defavoarea a ceea ce reprezintă spaţii unice europene în comparaţie cu legislaţiile şi cadrele naţionale de aplicare, adesea diferite şi necorelaţionate