Anual, peste 800 de oameni mor din cauza băuturii. Alţii ajung la dezintoxicare o dată la două, trei luni, pentru ca apoi să o ia de la capăt. Întorşi acasă, rămaşi fără nici un leu, inventează reţete care le grăbesc sfârşitul. După nenumărate tentative de sinucidere, majoritatea celor salvaţi sunt bolnavii care au puterea să participe la orele de terapie. Duşmanul din sticlă Anual, peste 800 de oameni mor din cauza băuturii. Alţii ajung la dezintoxicare o dată la două, trei luni, pentru ca apoi să o ia de la capăt. Întorşi acasă, rămaşi fără nici un leu, inventează reţete care le grăbesc sfârşitul. După nenumărate tentative de sinucidere, majoritatea celor salvaţi sunt bolnavii care au puterea să participe la orele de terapie.
Prima beţie a avut-o când era copil. La 5 ani. şi acum ţine minte cum, pe furiş, în timp ce părinţii săi ieşiseră în curte împreună cu oaspeţii pe care îi aveau, a început să soarbă fiecare picătură din paharele rămase pe masă, golind şi sticlele de lichior şi bitter. "Într-o clipă am fost la pământ", povesteşte Cristian. Mai târziu, pe la spatele casei sau prin vreun cotlon întunecos, se pitea cu vreo opt băieţandri, elevi de clasa a V-a, cu sticla de băutură ascunsă sub pulover şi cu lipia şi parizeul înfăşurate în ziar şi nu plecau de-acolo decât târziu, sprijinindu-se unii de alţii.
"BOLNAVI, CA şI MINE". Bărbatul subţirel şi cu privire cuminte are 44 de ani şi vreme de aproape două decenii nu a fost bucurie sau tristeţe pe care să nu şi-o înece în băutură. Nu era zi în care să nu spargă obiectele de prin casă, să nu dea cu televizorul de pereţi, să nu urle la soţia sa sau să nu-şi privească cu ură copiii, "care nu-l înţelegeau". "La admiterea la facultate eram atât de beat, că nu reuşeam să citesc subiectele de examen", spune Cristian, şi pleacă capul ruşinat. Târziu şi-a dat seama că "bărbaţii adevăraţi" cu care se împri