În bătălia globală pentru restructurarea relaţiilor de putere şi (re)câştigarea zonelor de influenţă, apare un nou actor factor major: Vaticanul. Papa Francisc a reuşit într-un timp foarte scurt să se poziţioneze ca un actor de forţă inconturnabil în noul sistem de relaţii de putere, devenind personalitatea la care se raportează acum o mare parte din încercările de soluţionare a conflictelor.
Explicaţia este simplă: deoarece, din ce în ce mai mult, supra-puterile au devenit conştiente că războaiele tradiţionale (mai ales în zona explozivă a Orientului Mijlociu şi Maghrebului) s-au transformat sau sunt pe cale să evolueze în războaie religioase, cel mai adesea interconfesionale, era nevoie de un actor de referinţă în această zonă foarte specială de expertiză.
În acest sens, analiştii politici îşi reamintesc de premoniţia atribuită lui Andre Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”...o frază interesantă, chiar dacă Malraux nu a rostit-o niciodată, aşa cum mărturisea într-un interviu din 1975 când, într-un interviu pentru Le Point spunea: „Mi s-a atribuit fraza Secolul XXI va fi religios . Evident că n-am spus asta, nu ştiu ce se va întâmpla.Ceea ce spun este mai puţin sigur. Nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară”.
Care ar putea fi natura unui asemenea eveniment? Răspunsurile de până acum sunt dominate de viziunea lui Huntington asupra unui inevitabil şi devastator conflict al civilizaţiilor. Cu multe elemente care confirmă analizele cele mai pesimiste.
Se încearcă altceva? Cu siguranţă că da. Nu ştiu dacă din absolută convingere. Dar liderii globali au înţeles că că situaţia este foarte aproape să scape de sub control, având în plus certitudinea absolută că, odată pornit, un asemenea conflict între civilizaţii purtat sub forma războaielor religioase, ar putea să fie echivalent cu o distrugere a bazel
