Departe, foarte departe de bătăliile specifice spaţiului dâmboviţean, va începe la Bruxelles (19-20 decembrie) un Summit care s-ar putea să se dovedească esenţial pentru perspectiva unei Uniuni Europene credibile ca actor geopolitic de primă mărime.
Tema a fost decisă cu ocazia unei întâlniri anterioare (Summitul din 13-14 decembrie 2012) : securitatea şi apărarea europeană. Cu trei dimensiuni pe care Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului UE, propune a fi aprofundate: eficienţa, vizibilitatea şi impactul Politicii comune de securitate şi apărare (PSDC), întărirea dezvoltării capacităţilor de apărare precum şi consolidarea capacităţilor industriei europene în domeniul apărării. Întrebarea este dacă, cu această ocazie, europenii vor putea depăşi punctele de vedere individuale legate de ambiţiile naţionale în acest sector care generează sume uriaşe pentru economiile unora dintre Statele membre, depăşind deci o simplă evaluare de situaţie şi, în consecinţă, să elaboreze un plan concret de acţiune, cu date precise şi responsabilităţi revenind instituţiilor europene ?
Întrebări fundamentale într-un context pesimist în care PSDC, această politică sectorială în serviciul UE, pare să fie superfluă şi prezintă încetineli organizatorice pe fundalul reticenţelor unora dintre Statele membre de a-i ameliora funcţionarea, mijloacele şi ambiţiile. Şi alte motive se adaugă nevoii de a preciza starea de fapt şi de a propune noi piste de lucru. Pe de o parte, chestiuni legate de domeniul apărării nu au mai figurat de cinci ani pe agendă. Pe de altă parte, criza economică şi bancară a avut efecte devastatoare asupra economiei şi sectorului apărare şi tehnologii în domeniu...În fine, Tratatul de la Lisabona permite Consiliului să aibă un rol politic în domeniul apărări; ceea ce este şi autorizat să facă, sub influenţa unora dintre capitale care doresc să se meragă înain