În continuare, cu obstinaţie şi nonşalanţă romantic-fanariotă, nu ne pasă! Parcă, printr-un blestem, ne şi bucurăm că ne putem băga adânc capetele în lădiţa cu nisip pregătită pentru asemenea cazuri, nevrând să intrăm în problemele lumii care ne înconjoară.
Reflex direct al istoriei când am fost atât de mult timp singuri, izolaţi de lumea civilizată printr-o voinţă politică, cea din perioada comunistă, care ridicase autarhia la nivel de concept existenţial naţional.
În jurul nostru, în lumea în care am dorit să intrăm, în spaţiul euro-atlantic, se petrec mutaţii enorme, se schimbă chiar principiile de joc, se construiesc noi alianţe de putere, noi spaţii de influenţă directă şi indirectă, statele membre sunt chemate să participe la dezbateri esenţiale pentru ce va fi alcătuirea europeană de mâine. Dezbateri care privesc esenţa vieţii comunitare, modul de repartizare a responsabilităţilor şi bogăţiei, organizarea viitoare a programelor din sfera solidarităţii şi coeziunii.
Sunt trase semnale de alarmă din ce în ce mai serioase privind nevoia de implicare a cetăţenilor, în mod direct, prin propriile lor iniţiative legislative, la bunul mers al Europei. Grupuri profesionale dintre cele mai diverse conceptualizează acum programe proprii pentru apărarea unor zone de producţie care sunt fie ameninţate, fie pe cale de dispariţie, a industriilor europene, a agriculturii…altă dezbatere fundamentală deoarece ea se petrece în spaţiul celei mai puternice pieţe comerciale a lumii!
Se crează, cu o viteză surprinzătoare în raport cu ritmul tradiţional de lucru al birocraţiei comunitare, bazele pentru extinderea spaţiilor comune de competenţă, primul vizat, în forţă, fiind cel financiar-bancar, preludiu pentru ceea ce urmează să fie Uniunea Economică cu legislaţie, competenţe şi proceduri comune. Se elaborează nenumărate iniţiative legislative pentru care se
