Joi, Chuck Hagel, Secretarul American al apărării, a confirmat utilizarea armelor chimice de către trupele regimului sirian. Reprezintă această declaraţie semnalul unei intervenţii militare iminente?

Tehnic vorbind, respectând cu stricteţe tratatele internaţionale, SUA ar avea dreptul să intervină doar în două circumstanţe: legitimă apărare sau un accord al Consiliului de Securitate al ONU. Dacă de legitimă apărare nu poate fi vorba, nici măcar nu există începutul unui consens la nivelul membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate. Atunci rămâne posibilitatea de unei intervenţii militare decisă unilateral în scopul declarat de a salva populaţia siriană de efectele unui genocid, “intervenţie în numele dreptului umanitar” cum a fost ea teoretizată pentru prima oară de Bertrand Kouchner pentru a legitima oarecum implicarea în Kosovo. Explicaţie reluată în cazul intervenţiei militare în Afganistan. Să ne amintim că şi motivaţia primă a intervenţiei în Irak au constituit-o rapoartele serviciilor de informaţii americane şi britanice, dovedite false, asupra unor presupuse depozite masive de arme chimice deţinute de regimul lui Sadaam Hussein.

Numai că, de această dată, toate rapoartele din teren confirmă atacuri cu arme chimice. Caz în care autorii şi comanditarii atacurilor pot fi acuzaţi de crime împotriva umanităţii şi genocid şi trimişi în faţa Curţii Penale Internaţionale de la Haga. Şi atunci de ce se ezită încă? Pentru că americanii în primul rând au încă vie memoria foarte dureroasă a campaniilor din Irak şi Afganistan, a eşecurilor înregistrate fie pe plan militar, fie în consolidarea unei situaţii de stabilitate şi pace în zonă. Asta pe de o parte. De celaltă parte, eforturile financiare uriaşe şi pierderile umane suferite de trupele americane şi cele aliate fac destul de dificilă decizia de a implica din nou trupe, la un nivel foarte important şi