Cătălin are doar 23 de ani. Dar duce în spate poveri grele, care i-au măcinat copilăria şi i–au distrus tinereţea. Încă de pe la 8 ani, băiatul a luat drumul spitalelor. Simţea că nu poate respira, că se sufocă, că aerul îl părăseşte. Orice mic efort pe care îl făcea îi dădea senzaţia că îl doboară. A fost diagnosticat cu astm. Ani buni a mers la tratamente, prin salină, tot crezând că astfel va putea să scape de oboseala permanentă pe care o simţea în corp şi de nodul pe care îl avea mereu în gât. Anii au trecut, dar Cătălin niciodată nu a putut să se bucure de ei. La 17 ani, băiatul avea să treacă printr-o perioadă care i-a îngrozit pe părinţi, iar lui i-a adus o tristeţe iremediabilă pe chip: un preinfarct. Luni de zile internat, ba la Spitalul Municipal din Capitală, ba la Fundeni. Investigaţii peste investigaţii. Zeci de feluri de medicamente înghiţite. Bani împrumutaţi la bancă pentru susţinerea tratamentului. Datorii imense. ”Mi s-a făcut o ecografie cardiacă şi mi s-a găsit o malformaţie congenitală a inimii, punându-se diagnosticul de bicuspidie aortică cu ectazie de aortă la inel şi sinusuri valsalva, regurgitare tricuspidiană severă şi pulmonară de gradul I”, enumeră Cătălin afecţiunile de care suferă.

Gaură în torace

În lipsa unei operaţii, medicii nu i-au dat tânărului mai mult de 6-7 ani de trăit. De-atunci, Cătălin duce o luptă crâncenă cu boala. Orice medicament însă, trebuie cumpărat din banii săi. Cu ceva timp în urmă, tatăl lui s-a îmbolnăvit de schizofrenie, a fost dat afară de la lucru şi câteodată, prin crizele pe care le are, pune doliu parcă pe viaţa băiatului şi a mamei lui. ”Tratamentul medicamentos îşi face efectul pe moment, apoi parcă devin imun la acele medicamente, iar doctorii trebuie să caute mereu altceva pentru a mă ţine în viaţă”, povesteşte tânărul. Ştie că are nevoie de operaţie pe cord deschis. I-au spus-o toţi