Uitaţi-vă puţin în spatele scenei pe care se desfăşoară acum evenimentele. Toată povestea de azi are o încărcătură simbolică şi istorică enormă, iar atenţia cu care sunt urmărite dezvoltările în zonă probează că mizele sunt foarte mari şi, evident, depăşesc dimensiunile asumate până acum de mişcările definite drept “primăvara arabă”.

Revolta tinerilor turci vine să susţină principiile fundamentale ale statului imaginat de Attaturk, ale statului laic, republică al cărei prim gest esenţial a fost abolirea Imperiului, sultanatului şi exliarea fără drept de apel a reprezentanţilor familiei domnitoare de până atunci. Gest esenţial, spuneam, pentru că a marcat dorinţa de rupere totală şi definitivă de ceea ce fusese realitatea Imperiului Otoman, cu tot ceea ce adusese el ca formulă de presiune uriaşă asupra Orientului Mijlociu, ameninţare directă şi continuă în raport cu spaţiul european. Dar şi, exact în aceeaşi măsură, gest esenţial deoarece afirma supremaţia înscrisă în Constituţie a statului laic, despărţind definitiv, spera atunci Attaturk, politica de religie…Să nu uităm că Attaturk a fost cel care a modernizat instituţiile statului, viaţa socială în totalitatea sa, încercând şi reuşind în mod spectaculos să întoarcă Turcia cu faţa spre Occident, introducând valorile acestuia în toate sectoarele vieţii de fiecare zi, aducându-şi ţara în spaţiul naţiunilor moderne şi democratice.

Revolta tinerilor este îndreptată împotriva încercării de reorientare a lucrurilor înspre valorile lumii islamice, reîntoarcere sensibliă deja în unele domenii, într-atât de vizibilă încât a provocat ieşierea în stradă de azi.

Dar nu e numai atât, pentru că semnalele acestea se suprapun peste altele, poate mult mai importante şi, acelea, cu dimensiune geo-politcă cu o greutate din ce în ce mai mare prin coroborarea cu ceea ce se petrece în arealul de putere din Orientul Mijl