Aceasta este suma de care trebuie să facă rost guvernul cipriot pentru a asigura deblocarea ajutorului de urgenţă de 10 miliarde din partea troicii UE-Banca Mondială-FMI. Dacă nu, Banca Central Europeană va tăia raţia de supravieţuire alocată până acum şi sistemul va intra în faliment, cu băci închise şi tranzacţiile pe internet deja oprite începând cu 17 martie.

Soluţiile, cel puţin în acest stadiu, înaintea reuniunii de urgenţă din aceasta după-amiază a miniştrilor de finanţe din Eurogrup, sunt la fel de dramatice precum situaţia din teren. Ele presupun, în mai mare sau mică măsură, asumarea de către ciprioţi, dar şi susţinerea politică europeană şi a finanţelor internaţionale, pentru o serie de decizii care înseamnă tot atâtea noutăţi absolute în practicile jocului la nivelul UE. Cu consecinţe foarte limpezi pe termen scurt, adică salvarea Ciprului, dar extrem de neclare pe viitor deoarece deschid calea spre viitoare decizii naţionale unilaterale, posibil de a fi luate în cazul în care o ţară sau alta s-ar putea confrunta cu crize similare. Pe de altă parte, se observă, tot pentru prima dată, o schimbare esenţială în poziţia oficialilor europeni, o poziţie de forţă de data asta, pentru a dicta schimbări (de altfel logice şi necesare) în structura naţională a unui sistem bancar, depăşind sau forţând un fel de predare sui generis a suveranităţii în domeniu.

Sub presiunea enormă a spectrului falimentului iminent, dar şi pentru a respecta câteva dintre condiţiile ultimative ale proiectului de acord extern, ciprioţii sunt gata acum să restructureze din temelii sau să închidă Popular Bank (Laiki) , să aplice o taxă obligatorie de 20% (chiar 25%, după alte surse) la toate depozitele bancare de peste 100.000 de Euro existente în Bank of Cyprus, cea mai mare din ţară şi de 4% la depozitele din celelalte bănci...măsuri care, după cum afirmă preşedintele cipriot,