Sunt singurii din ţară care deţin secretul. Produsul lor concurează cu cele mai rafinate delicatese. Oamenii din comuna Gherăieşti, judeţul Neamţ, trăiesc de mai bine de 80 de ani din cultivarea andivelor. Dacă in trecut nu era om care să nu cultive preţioasele legume, acum se impuţinează mereu, din cauza muncii grele şi migăloase, dar şi a lipsei de angrosişti care să le cumpere marfa la un preţ demn de munca lor.
De-ndată ce ogoarele incep să fie impănzite de frunze mici şi verzulii oamenii din Gherăieşti nu mai au somn. Cu noaptea in cap, işi pun săpăliga la spinare şi iau drumul cămpului. Căci toată avuţia lor este in sămănţa aceea azvărlită in pămănt, de cum primăvara intră in luna aprilie. Asemenea cărtiţelor, se tărăsc in genunchi printre răsaduri, scormonind cu măinile şi, arareori, cu hărleţul fiecare fir de buruiană care le invadează cultura. Nu au şcoli inalte, nu au ieşit in lume decăt in pieţele bucureştene, nu ştiu prea multe despre mersul ţării şi nici de promisiunile politicienilor nu le prea pasă. Şi de ce şi-ar mai chinui mintea cu vreo reţetă a succesului, cănd ei, de fapt, au descoperit leacul care i-a vindecat de sărăcie: cultivarea andivelor.
PLANTÃ... CU DICHIS. Oamenii din Gherăieşti se pot măndri că au ceva ce doar Franţa, Spania sau altă ţară cu mare putere financiară posedă. Andivele, "fructe crescute in copaci", după cum le consideră unii tineri bucureşteni care văd pentru prima oară leguma lunguiaţă şi albă, constituie adevărate delicatese pentru lumea bună, dar mai ales instărită, a marilor oraşe. Căci un lucru e cert: nu oricine işi permite să dea peste 100.000 de lei vechi pe 4, 5 "păpuşoi", după cum ii numeşte tanti Silvia, una dintre cele mai destoinice şi mai pricepute in a brodi cele mai gustoase andive, pentru a fi taman bune pentru salatele unse cu un pic de ulei de măsline, atăt de savurate ma
