O temă cumplit de dificilă, riscând mereu nu numai să atingă sau să lovească sensibilităţi individuale sau colective, dar situându-se în permanenţă la limita a ceea ce civilizaţia umană a considerat permis sau acceptabil.

Dar acum, pe plan mondial, discuţia nu numai că există şi dezbaterile cuprind sfere complexe ale societăţii civile şi lumii politice, dar s-a trecut demult, în unele ţări, la legalizarea eutanasiei în numele respectării dorinţei individului de a decide asupra propriei sale vieţi şi de a pune capăt unor suferinţe teribile în fazele terminale ale unor maladii.

Poziţii pro şi contra abundă, ca şi recomandări legislative din partea unor forumuri internaţionale care vin însă în contradicţie cu legislaţiile adoptate de ţări care sunt în prima linie a acţiunilor privind aprobarea eutanasiei.

În ce priveşte Europa, avem o situaţie destul de ciudată şi evident contradictorie.

Pe de o parte, în ianuarie 2012, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) a aprobat o Rezoluţie împotriva eutanasiei. Confor celor afirmate de European Centre for Law and Justice (ECLJ), “este pentru prima oară în ultimele decenii când eutanasia a fost atît de clar respinsă de o instituţie politică europeană”. La rândul lor, cei de la European Dignity Watch, “...aceasta este a treia mare victorie pentru viaţa şi demnitatea celor mai slabi, după Rezoluţia din 2010 care a întărit principiul libertăţii de conştiinţă pentru medici şi personalul medical după ce, anul trecut, Curtea Europeană a drepturilor Omului a spus că, în termenii Convenţiei Europene, nu există un drept pentru euhanasie sau suicid asistat”. Într-adevăr, Rezoluţia defineşte principiile ar trebui să guverneze practica “testamentelor privind eutanasia” sau “directivele avansate” europene în domeniu. În vederea prevenirii oricărui abuz, în Rezoluţie se spune că “Eutanasia, în sensul u