Exista copii care invata sa traiasca abia cind au implinit 14 ani. La virsta la care cei mai multi dau primele examene din viata, unii invata sa foloseasca furculita si sa isi duca singuri mincarea la gura. Pentru acesti copii, diagnosticati cu handicap psihic sever, realitatea e cu totul altfel decit o percepem noi, ceilalti. Deprinderi de viata care noua ni se par firesti, cititul, scrisul, mersul la baie, folosirea tacimurilor, reprezinta pentru ei performante extraordinare. Sint copii ai caror parinti nu-i scapa din ochi nici o clipa, copii pe care lumea nu-i vede si, din nefericire, nu-i cunoaste cu adevarat. Blamati de catre multi dintre noi, cei "normali", sint tinuti in casa de parinti cu anii. Izolarea lor este vazuta de familii drept cea mai buna masura de protectie, desi efectele sint mai degraba negative asupra sanatatii si confortului vietii lor. Centrul vocational de zi pentru copiii cu handicap grav si pentru parintii acestora este un proiect initiat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi care si-a propus sa-i invete pe acesti copii sa traiasca si pe parinti sa nu le fie rusine cu ei. "Vrem sa aratam ca acesti copii exista" Vizita noastra a stirnit o adevarata "revolutie" printre copiii din centru. Cei mai multi vroiau sa spuna cite ceva, sa arate ce au mai facut nou sau sa se laude cu lucrurile preferate. Totusi, unii dintre ei nu au invatat inca sa fie sociabili si se retrag intr-un colt in momentul in care observa persoane straine. Vocea familiara a directoarei centrului ii determina intr-un final sa-si arunce privirile si spre noi. "Sapca! Sapca!", spune Alex, indreptindu-se brusc catre un cuier din care ia o sapca albastra. Fata i se lumineaza instantaneu si intinde spre noi respectiva sapca despre care directoarea ne lamureste ca este preferata lui. Urcam scarile pina la etajul I pentru a vedea ce fac copiii dupa ma