Radu COSASU
Nu-mi iese din cap acel inginer neamt care a solicitat o audienta Regelui Carol I ca sa-l anunte ca e decis sa plece din Romania, dupa citiva ani de lucru in proaspata noastra tarisoara. Maiestatea Sa i-a cerut explicatii. Inginerul s-a supus: "prea mult p...mo-sii, Maiestate!"
Scena e descrisa in "Delirul" lui Marin Preda si tin minte cit am fost de entuziasmati, citind-o, comunicindu-ne-o, extragind-o din context, manipulind-o ca o parola, ca o morala la toate fabulele si nenorocirile care roiau in jurul nostru. Ne salutam cu ea in loc de "la revedere" sau de orice alta concluzie, se potrivea in orice clipa, circula de capul ei fara sa-i pese de securistii care, stiind-o cu "bun de tipar", o acceptau ca simpatica in forma si profund nationala in continut. Romancierul insusi o asculta rizind cu o placere de Demiurg obiectiv: nu o inventase el, dar o consacrase. Lumea se repezise sa citeasca "Delirul" pentru paginile cu Antonescu, dar sustin si azi ca, in cartea aceea deloc implinita, scena inginerului neamt e una din acele perle pe care un Perpessicius le cauta si le gasea - staruitor si generos - in orice naufragiu literar. Acest "prea mult p...mo-sii, Maiestate!" e o perla batuta in piatra, greu, daca nu imposibil de desprins din orice coroana sau corola de minuni ale lumii romanesti. Asta e situatia.
Dar situatia se modernizeaza, ca de aceea e situatie ca sa nu stea pe loc, precum telegraful care de aceea e telegraf ca sa bata. Un "nu stiu ce" - fireste, nu acel iankelevician inefabil "un je ne sais quoi", ceva mult mai precis - ma face sa aud scena din veac, azi, in Bucuresti, oriunde as plasa-o, la Cotroceni, Senat, Bancorex, Hotel Rogojina sau intr-o redactie din orice parte a presei. Daca un inginer neamt ar anunta ca pleaca din Romania unde a lucrat o vreme si ar trebui sa dea o explicatie, sint sigur - optimist si po