Demult, la vremea de început a pandemiei, atunci când încă scriam la Amfiteatru, o revistă între timp dispărută și asta în primul rând din cauza asaltului a tot felul de criticițe care mai de care mai revoltate, vezi Doamne! măcinate de principii, de falsa grijă pentru banul public și de un distrugător si dă-i, si luptă!, îmi exprimam îngrijorarea că, atunci când vom reveni la viața normală, îi va fi tare greu teatrului să redescopere normalitatea. Adică, în primul rând, să-și regăsea