Contractul Definiţie. Contractul este o convenţie expresă sau tacită între două sau mai multe părţi, prin care acestea se angajează la îndeplinirea unui număr de acţiuni sau fapte asupra obligativităţii cărora părţile convin. Contractul social este convenţia între cetăţeni şi stat, expresă sau tacită, care stă la baza societăţii politice. Părţile au dreptul să denunţe contractul, care devine nul de drept. În primul caz, este dreptul părţilor reclamante de a apela la Justiţie; în cel de-al doilea, este dreptul lor de a apela la revoluţie. Teză. Anul 1989 a deschis pentru noi orizontul speranţei. Eram liberi. Nimeni nu trebuia să ne definească libertatea. O simţeam, o afirmam, o strigam din toate piepturile. Doisprezece ani mai tîrziu, un număr de distincţii devin în chip întristător necesare. Mai întîi, raportul dintre libertatea formală (a drepturilor) şi libertatea reală (a posibilităţilor). Un ins paralizat dispune desigur, prizonier în patul său, de libertatea de a se ridica şi păşi. Nimeni nu îl împiedică prin ucaz, nimeni nu i-a limitat spaţiul, nu există constrîngerea celorlalţi, dispune în întregime de libertatea formală de a merge. Nu şi de libertatea reală, care este a posibilităţii-de-a-trece-la-act. Dreptul e universal, libertatea, ca diferenţă, e individuală. Revoluţionarii de la 1989 au obţinut pentru noi virtualitatea libertăţilor formale, căreia îi putea urma orice: instalarea democraţiei sau a unei noi tiranii; pe fundamentul ei, noi ar fi trebuit să adjudecăm pînă astăzi fondul libertăţilor reale, care înseamnă nu o suită de "drepturi", ci posibilitatea de a uza de ele. Sînt 12 ani de cînd sîntem formal liberi. Astăzi, începem să întrezărim lucruri oarecum uimitoare. Bunăoară, faptul că nu-i poţi spune unui om de condiţie modestă, distrus financiarmente în anii aceştia, că are libertate, de pildă libertatea de a călători. Libertatea-în-act, li