În iunie 2001, rapoartele de activitate ale Societăţii Române de Radio şi Societăţii Române de Televiziune primeau votul negativ al comisiilor de cultură şi mass-media din Parlament, deşi rezultatele celor două instituţii erau pozitive. Comentatorii scriau atunci că "a fost un vot politic", generat de dorinţa partidului de guvernămînt de a-şi plasa oamenii de încredere la conducerea celor două societăţi. Săptămîna trecută, "lucrarea" a fost desăvîrşită: prin votul negativ asupra raportului SRR în plenul Parlamentului, Consiliul de Administraţie a fost destituit, iar director general interimar a devenit Dragoş Şeuleanu. De această dată, nu comentatorii au spus că "e un vot politic", ci parlamentarii înşişi: cu un cinism devenit deja regulă, cîţiva reprezentanţi ai PSD au recunoscut acest lucru cu un aer senin, de parcă a vota negativ un raport pozitiv ar fi o culme a firescului. S-au dat şi detalii "tehnice": partidul de guvernămînt a cedat unei cereri a UDMR privind legea pentru administrarea pădurilor şi în acest fel şi-a asigurat sprijinul parlamentarilor maghiari pentru trîntirea la examen a radioului public. Cum au decis deputaţii şi senatorii UDMR să se vîndă pentru atît de puţin (mai ales că radioul public a fost corect în ceea ce priveşte problemele minorităţilor încă de la începutul anilor '90, de pe vremea televiziunii unice), rămîne o problemă care ţine exclusiv de onoarea şi de principiile respectivei formaţiuni - însuşiri, altminteri, repede scoase din buznar în tot felul de situaţii nici pe departe atît de serioase precum controlul asupra radioului public. Dar dincolo de trocul politic afişat la vedere, rămîn consecinţele şi semnificaţiile lui. Guvernul şi PSD nu se pot plînge că n-au fost îndeajuns mediatizate ori că s-au lovit de vreo opoziţie din partea postului public de radio în reflectarea succeselor guvernării. De-a lungul anului 2001, chia