şi numărul de telefon al Europei Cine îşi cumpără un aparat electric în Germania riscă destul de mult să aibă unele dificultăţi pentru a-l folosi în alte ţări din Uniunea Europeană. Şi viceversa. Explicaţia e simplă: încă nu s-a ajuns la o standardizare europeană a ştecherelor şi a prizelor. Iar stabilirea unui tip unic de ştechere şi prize nu va duce la imediata înlocuire a celor existente şi care nu mai corespund. Am spus europeană?! Nimeni, totuşi, nu se va gîndi să spună că ţara din UE în care nu va putea vîrî în priză ştecherul unui aparat cumpărat în altă ţară din UE nu ar fi europeană. În schimb, şi sînt aproape sigur de asta!, dacă locul acţiunii ar fi Sofia ori Bucureşti, Timişoara sau Plovdiv, n-ar fi cu totul exclus să se bombăne, cu năduf, "Ei, da, încă mai avem pînă la intrarea în Europa!". Fiindcă sînt locuri în care europenitatea se măsoară la metru, kilogram şi procent. Iar statisticile sînt, desigur, strivitoare: într-un documentat articol publicat acum două săptămîni în această pagină, dl Cristian Ghinea probează că Bulgaria şi România sînt departe de a se situa în "europenitate". Este vorba, cum şi-a intitulat dl Ghinea articolul, de "europenitatea în cifre". Nici PIB-ul pe cap de locuitor, nici salariul brut lunar, nici ratele demografice, nici lungimea reţelelor de cale ferată ori a drumurilor publice etc. nu lasă vreun dubiu, cele două ţări sînt la o mare distanţă nu numai faţă de statele din UE, dar şi faţă de "premianţii Europei de Est", cum numeşte dl Ghinea Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia. Evocînd aceste statistici, dl Ghinea este de părere că sînt "singurele instrumente valabile de apreciere a europenităţii românilor". Dar de ce să fie valabile numai pentru români?! Fiindcă, spre exemplu, din punctul de vedere al "europenităţii în cifre" este neîndoios că state precum Arabia Saudită sau Kuweit sînt mult mai "europene" chiar decît