Victor BARSAN
Caderea comunismului a facut sa apara in societatea noastra doi actori intrucitva complementari: ortodoxistii militanti si aparatorii drepturilor omului.
Similitudinea consta in invocarea unei ideologii a salvarii. Primii urmaresc, prin evitarea pacatelor, salvarea sufletului de la chinurile vesnice; ceilalti urmaresc, prin inlaturarea conflictelor, salvarea lumii de la un razboi devastator. Mai mult, si unii si altii invoca o anumita universalitate a fiintei umane. Intr-un caz: "aici nu mai incape elin sau iudeu, taiere imprejur sau netaiere imprejur, barbar sau scit, rob sau slobod". In celalalt: toti sintem beneficiarii Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. Primii stau sub puterea indemnului cristic: "sa va iubiti unii pe altii..." Ceilalti, sub incidenta articolului 1 al Declaratiei: "...fiintele umane... trebuie sa se comporte unele cu altele in spiritul fraternitatii".
Si cei care pleaca de la iubire, si cei care pleaca de la fraternitate se intilnesc - ar trebui sa se intilneasca - pe acelasi teren al tolerantei. In ciuda diferentelor - a complementaritatii - care ii aseaza pe unii in zona religiosului, iar pe altii in zona laicului.
Si totusi... Si totusi aflam ca in cutare sat de pe Valea Gurghiului preotul le-a cerut credinciosilor sa mearga la Tirgu Mures, unde ungurii ii omoara pe romani (atunci situatia era inca neviolenta); autobuzele, cu bite cu tot, asteptau linga biserica. Ca la inscaunarea episcopului ortodox de Baia Mare, preotii i-au lovit zdravan in cap cu crucea pe credinciosii greco-catolici. In plan cultural (sau pseudocultural), mostre de violenta sint paginile compacte care au aparut/apar in unele cotidiene, imbibate de narcisism pro-ortodox si otrava anti-catolica.
Nimic din aceste imagini - si din multe altele - nu este compatibil cu toleranta, si cu seninatatea pe care ar treb
