Mircea IORGULESCU
Miscarile sociale din Europa nu par sa tina seama de frontiere. Nici de frontierele dintre state, nici de cele dintre, sa zicem, regiuni, geografia fiind mai neutra decit politica si economia. Exista miscari sociale si in Grecia, dar si in Belgia, si in Spania, dar si in Germania. Intr-un eventual clasament al grevelor si al manifestatiilor, Franta ar fi probabil de departe campioana europeana. Etc. La o privire lipsita de complexe si prejudecati, miscarile sociale din tarile aflate in Uniunea Europeana sint si mai puternice, dar si mai numeroase decit cele din statele foste comuniste, aspirante la integrare, iar conflictul dintre economie si social deja cronicizat s-ar putea sa domine sfirsitul de secol.
Cu toate acestea, frica de miscari sociale da frisoane mai ales in Est. Romania nu face exceptie. Bombanelile amenintatoare ale unor lideri sindicali si citeva manifestatii de protest ceva mai energice au dat mari emotii in ultima vreme atit puterii si opozitiei, cit si jurnalistilor. Prim-ministrul s-a implicat direct si personal, ministrul de Interne a avertizat pe ton militaros, lideri ai partidelor din opozitie au gasit protestele justificate, evitind totusi sa dea impresia ca ar dori sa le recupereze in interesul politic al partidelor pe care le conduc. In sfirsit, jurnalistii care au comentat manifestatiunile de nemultumire au dovedit, o data in plus, ca libertatea presei nu a dus si nici nu duce in mod obligatoriu la independenta presei. Politica, inteleasa aproape exclusiv ca batalie de cuvinte si redusa la un mecanism functionind in doi timpi, apararea de sine si culpabilizarea celuilalt, a parazitat, din nou si a cita oara, inabusind-o inca din fata, o dezbatere totusi grava. Aflata in pragul declansarii unor reforme structurale, cu previzibile dramatice efecte in plan social, Romania traieste, mai mult ne
