Florin CONSTANTINIU
Despre Carol al II-lea un istoric american - se putea altfel? - a lansat formula "regele-playboy", si, la prima vedere, ea pare potrivita.
Purtarea "scandaloasa" a lui Carol trebuie insa raportata la atmosfera din propria lui familie si la aceea a societatii romanesti.
In privinta celei dintii, sint de amintit cuvintele regelui George al II-lea al Greciei (ginerele regelui Ferdinand), constrins de vicisitudinile politice din tara lui sa traiasca un deceniu (1924-1935) in Romania: "daca in Grecia - i-a spus el lui Argetoianu - familia regala ar fi savirsit a zecea parte din greselile pe care le comite zilnic familia regala a Romaniei, am fi pusi la zid".
Societatea romaneasca - mai ales cea din Vechiul Regat - nu se indigna de astfel de comportari. In realitate, ea fusese cea care transformase si modelase dinastia. Belu Zilber a remarcat aceasta forta neobisnuita de asimilare exercitata de societatea romaneasca asupra alogenilor: daca regele Carol I dadea doar un deget boierilor valahi, Carol al II-lea era anuntat de subreta Elenei Lupescu prin cuvintele: "A venit conasul".
Fara mediul tolerant al societatii romanesti, inaltarea lui Carol pe tron si, apoi, domnia lui de un deceniu nu ar fi fost posibila. In Anglia, omologul sau, Eduard al VIII-lea, a fost obligat sa abdice din cauza legaturii sale cu doamna Wallis Simpson.
"Poporul cel mai nepregatit politiceste"
Mai grava decit ingaduinta fata de escapadele tinarului print mostenitor era o realitate, mult mai profunda - si, asadar, mai importanta - a societatii romanesti: asa cum scria Octavian Goga, eram "poporul cel mai nepregatit politiceste si cu nivelul moral cel mai cazut".
Aceste cuvinte fusesera scrise de poet in jurnalul sau personal, cind consemnase reactia - sau lipsa de reactie - la ocuparea Bucurestiului de catre adversar
