Ann BUCKLEY

Studiul formelor de comportament numite in general "traditionale" sau "foclorice" poate duce, daca nu ne luam o serie de precautii, la o viziune statica a continuitatii imuabile, in care trecutul se conserva si se actualizeaza nemijlocit in "copii" exacte. Mai mult, in masura in care izolam sau "obiectualizam" aceste aspecte comportamentale, riscam sa le tratam ca structuri reprezentationale autonome in sens teatral: ajungem astfel sa le ignoram semnificatiile inerente si functiile, acel context primar si local in care un anumit grup uman se exprima pe sine intr-o maniera riguros formalizata si totodata social-reflexiva. Altfel spus, cadem in eroarea de a crede ca grupul isi etaleaza "obiceiurile" ca pe o entitate distincta, separata, si reducem dansul, de pilda, la o simpla coregrafie: cum dansul este insa un nod de relatii sociale complexe, nu ajunge sa "descifrezi pasii" pentru a cunoaste comunitatea respectiva.

In anumite zone ale Vaii Gurghiului din judetul Mures, in satele Hodac si Toaca, de-a lungu a reprezentat multa vreme un preludiu ceremonial al dansurilor rezervate cuplurilor - batuta si invirtita. In cursul "plimbarii" in jurul spatiului de dans, barbatii isi etaleaza indeminarea saltind si lovindu-si ritmic coapsele si gambele: este reprezentarea coregrafic-mimetica a statutului lor social, de fruntasi ai Comunei, intr-o ierarhie locala puternic valorizata. La un moment dat, in cursul acestor miscari demonstrative, dansatorul principal isi invita partenera sa i se alature, gest care se transmite apoi celorlalti dansatori din cortegiu. Dupa alte citeva minute in care cuplurile continua "plimbarea", conducatorul ii face un semn violonistului, care este seful instrumentistilor. Acesta schiteaza masurile repezi ale unei batute, si dansul pe cupluri incepe. Exista insa indicii suficiente ca, in prezent, cu exceptia impr