Cristian PREDA Unul dintre putinii socialisti foarte inteligenti ai secolului nostru, cunoscut in Romania doar datorita scrierilor sale de logica, Bertrand Russell, observa ca una din trasaturile modernitatii este alungarea principiului ereditar din universul politic si mentinerea lui in sfera economica. Cu alte cuvinte: intr-o democratie, care e regimul modern prin excelenta, copiii mostenesc averea parintilor, nu si functiile acestora. Pur si simplu pentru ca functiile sint elective. Pentru socialistii de felul lui Russell, judecata dintr-o perspectiva istorica, lumea moderna cunoaste din ce in ce mai putini monarhi si din ce in ce mai multi proprietari. La rindul sau, unul dintre numerosii liberali foarte inteligenti ai secolului nostru, cvasi-necunoscut in Romania, Ludwig von Mises, observa ca mentinerea patrimoniului economic este totusi foarte dificila acolo unde exista piata, adica acolo unde adevaratul suveran este consumatorul. Altfel zis: copiii irosesc mai devreme sau mai tirziu averea (chiar considerabila), dobindita de parinti in afaceri, daca nu stiu sa satisfaca gusturile mereu schimbatoare ale clientilor. Evolutia lumii moderne este citita de liberalii de felul lui Mises intr-un sens fundamental diferit: doar interventia statului (singura cale pe care se poate crea un monopol, inclusiv pentru o familie) limiteaza transformarea intregii lumi intr-o imensa piata, in interiorul careia fiecare produce pentru altii, traind astfel pentru a fi util semenilor sai. Desi provin din traditii intelectuale opuse, cele doua observatii rezumate mai sus ne ingaduie sa intelegem care e situatia rudeniei in lumea politica de azi. Nu si in Romania. Caci, la noi, aceste doua observatii nu au sens: iesiti dintr-un sistem totalitar, in care economia era confiscata de politica, concetatenii nostri, de la ministri la lucratori anonimi, refuza cu obstinatie separarea po