Mircea IORGULESCU Desi al cincilea din existenta acestei formatiuni, Congresul UDMR tinut la Tirgu Mures, la sfirsitul saptaminii trecute, reprezinta totusi o premiera. Acum, pentru intiia oara, UDMR nu se mai afla in opozitie, ci face parte din coalitia guvernamentala. UDMR participa in chip direct la guvernare, dispunind de un anumit numar de ministri si de functionari guvernamentali, atit la nivel national, cit si in teritoriu. Este o schimbare esentiala, de conditie si deopotriva de statut. Pentru orice partid, participarea la guvernare in cadrul unei coalitii implica in mod necesar o deschidere de problematica, de viziune si de program, implica o iesire din cadrul strict al intereselor si al obiectivelor proprii. Cu atit mai mult se impune aceasta deschidere in cazul unei formatiuni cum este UDMR, al carei caracter este de natura etnica si nu politica. In termenii tehnici, inevitabil neutri, ai analizei politice, UDMR este partidul unei minoritati, liantul sau fiind identitatea etnica. Asemenea partide sint de obicei regionale, spre deosebire de partidele politice propriu-zise, care au un caracter national, in sensul ca acopera totalitatea teritoriului unui stat. Apartenenta la liberalism sau la social-democratie, pentru a lua doar exemplul doctrinelor politice dominante in lumea contemporana, nu are si nu poate avea coloratura regionalista ori etnica. Intrucit reprezinta interesele unei minoritati nationale, partidele de acest tip sint deseori denumite, in literatura de specialitate, si "nationaliste", dar cum in mod curent termenii derivati din "nationalism" au o semnificatie preponderent peiorativa, caracterizarea UDMR drept "partid nationalist" este ori evitata, ori folosita exclusiv, de adversarii sai, ca formula discreditanta. Oricum ar fi insa, principala problema a acestor partide si a relatiilor pe care le au ele in sistemele politice din tarile i