Plecarea lui Baston la Ceahlaul redeschide problema atacului Politehnicii. Inaintea meciului din etapa trecuta cu Foresta II Falticeni, Politehnica Iasi inscrisese opt goluri in zece etape. O cifra mult sub asteptari, care plasa echipa ieseana pe un foarte modest loc 16 in clasamentul eficacitatii. Atacuri mai slabe ca Poli aveau doar Metalul Plopeni si "lanterna" Dunarea Calarasi. In plus, gruparea din Copou nu a "deranjat" plasele portilor gazdelor la meciurile disputate in afara Iasului decit o singura data, in etapa a X-a, la meciul cu Rocar Bucuresti. Cele 5 goluri inscrise in poarta forestierilor au adus cifra reusitelor iesene la un nivel mai aproape de asteptarile publicului iesean care, lipsit de bucuria reusitelor favoritilor, s-a indepartat de echipa. De ce a ajuns insa Poli, altadata o campioana a jocului ofensiv, sa tinjeasca atita timp dupa goluri, vom incerca sa analizam mai jos. Cele mai importante cauze sint legate de imposibilitatea folosirii inca de la inceputul campionatului a cuplului de atacanti Cojocaru - Baston, virfuri care ar putea evolua oricind in prima liga. Primul a fost accidentat o lunga perioada si a intrat mai devreme decit ar fi trebuit pe gazon, revenirea la forma care l-a consacrat intirziind, firesc, pentru un timp. In ceea ce-l priveste pe Baston, acesta a trebuit sa treaca atit peste lipsa jocurilor oficiale, cit si peste bariera psihologica a absentei de pe gazon timp de un an. Apoi, al treilea atacant de meserie din lotul iesean, Liviu Huluba, nu a reusit sa repete forma buna etalata in jocurile de pregatire, silindu-i pe antrenorii Marian Moldovan si Narcis Ciocirlan la improvizarea in linia de atac a mijlocasilor Sava, Caunei sau Cotan. Toti trei au demonstrat insa ca se simt mult mai bine in compartimentul median. Cele 5 goluri inscrise simbata trecuta, chiar in fata unui adversar mai modest, pot constitui semnalul revirim