Anul trecut, fotbalistul Politehnicii Iasi Daniel Baston avea 23 de ani. Nimeni nu-i contesta uriasul talent insa extraordinara, chiar copilareasca, usurinta cu care a dat cu piciorul sanselor venite de la Otelul, Dinamo si din strainatate confirma din plin statutul care il plasa in rindul celor mai boemi fotbalisti din tara. De aceea, dupa necugetatul gest din 21 septembrie '96 cind l-a lovit cu capul in plina figura pe unul dintre asistentii partidei Politehnica Iasi - Poiana Cimpina, Al. Marginean, si a fost suspendat pe doi ani, multi se grabisera sa claseze "dosarul" Baston. Acest lucru parea sa fie confirmat de viata dusa de fotbalistul dezorientat in primele luni de stat in afara gazonului. Statisticieni grabiti puneau cruce carierei fotbalistice a lui Baston, trageau linie si introduceau in fisierul "copii teribili" datele unui nou jucator de care peste ani puteai lesne sa scrii un articol care ar fi inceput cu "Daca si-ar fi valorificat talentul...". In vacanta de iarna a sezonului trecut, m-am intilnit intimplator cu Baston si i-am adus aminte de unul dintre idolii sai, Paolo Rossi si de renasterea acestuia. S-a incruntat, a cazut pe ginduri dar pina la urma a dat din mina a lehamite. Totusi, a fost primul semnal pe care personal l-am receptat, de incercare a lui Baston de a se gindi la... Pasarea Phoenix. Apoi, chiar daca aproape tot ce agonisise a risipit in cele patru directii ale vintului, incurajat de putinii oameni care mai aveau incredere in el - printre care antrenorul S. Stanescu, citiva prieteni si coechipieri de la Poli - a inceput sa creada din ce in ce mai tare in sansa sa. Cind pedeapsa i-a fost redusa la jumatate a renuntat definitiv la gindul de a se lasa de fotbal si a inceput sa-si pregateasca cu nerabdare come-back-ul. A revenit oficial pe dreptunghiul verde la un meci Tractorul - Poli Iasi. In preziua partidei era emotionat ca un pusti d