I.L. CARAGIALE Intr'unul din numerele noastre trecute, vorbeam despre starea bolnavicioasa a publicisticei romanesti si in deosebi a celei politice. Ne intrebam atunci: care sa fie cauza acestei stari? o fi disproportia dintre mijloacele intelectuale si nazuinta de a infatisa ceva in viata publica? o fi nasdravania copilareasca a unei societati tinere chemata la o viata prea matura pentru puterile inca necoapte ale multora? In privinta acestor intrebari, cari merita, dupa parerea noastra, toata atentia oamenilor de stiinta, gasim oarecari lamuriri intr'un interesant articol al d-lui Paulhan, publicat in la Revue politique et litteraire din Paris, sub titlul: "Despre prostie la om". D. Paulhan isi cerceteaza obiectul din doua puncte de vedere: prostia din punctul de vedere intelectual, adica in idei, si prostia din punctul de vedere temperamental, adica in fapte. Deocamdata, vom cauta sa gasim din punctul de vedere intaiu lamuririle ce ne trebuesc. Mai intaiu, prostia este dupa acest autor, "mai mult un chip de a intelege rau decat a nu intelege de loc, si mai adesea ea se manifesta sub forma pretentiei. Pretentia ne loveste prin contrastul intre ceea ce ni se anunta si ceea ce ni se da in adevar". Iata unul dintre vitiile cari se manifesta mai des in viata noastra publica. Sa luam de exemplu o foaie politica, fie ea de orice coloare politica. Ce ni se anunta? Dupa titula ei, foaie economica, politica, comerciala, literara, etc., ne asteptam sa vedem aci niste deosebite vederi asupra atator insemnate chestiuni desbatute si cercetate cat mai adanc posibil. Ce ni se da? Mofturi, vorbe goale, o frazeologie extravaganta si imposibila, si o vadita ignorare a tutulor chestiunilor propuse in desbatere. Din Articole politice si cronici dramatice, 19 Iunie 1885

A citit pentru dumneavoastra

Andrei PLESU

I.L. CARAGIALE Intr'unul din numerele noastre trecu