Investitiile straine in Europa de Est constituie deja un succes. Cu toate acestea, ele sint mai putin importante si mai putin populare decit ar parea la prima vedere, se arata intr-un articol publicat in editia din 22 noiembrie a saptaminalului The Economist. Pentru companiile ocidentale faptul ca intr-o uzina noua construita in aceasta regiune se pot realiza produse de clasa mondiala, la un nivel de productivitate apropiat de cel vestic a costituit o surpriza cit se poate de pacuta. In primii ani dupa caderea regimurilor comuniste in Europa de Est putini se asteptau la un astfel de succes. Companiile straine se temeau ca va fi nevoie de trecerea unei generatii pentru ca salariatii din Est sa se dezvete de obiceiurile proaste dobindite in perioada comunista, cum ar fi chiulul si furtul din fabrici si ca forta de munca din aceste tari, obisnuita cu o tehnologie invechita, va fi incapabila sa se adapteze lumii moderne. Industria care a dovedit cel mai rapid ca aceste temeri erau nefondate este cea constructoare de automobile, domeniu in care sint implicate, de altfel, un mare numar de firme occidentale. Astfel, grupul german Volkswagen a achizitionat, in anul 1991, pachetul majoritar de actiuni in cadrul companiei Skoda, din Cehia. Noua linie de productie infiintata in cadrul uzinei cehe realizeaza in prezent unul din putinele produse fabricate in Europa de Est care se vinde cu succes pe piata mondiala: modelul Skoda Octavia. Productivitatea in aceasta uzina se ridica la 90% din nivelul atins in uzinele occidentale, iar costul fortei de munca este un sfert din cel inregistrat in uzinele Volkswagen din Spania. Alte companii, cum ar fi Audi si Opel, care au infiintat uzine constructoare de motoare si de asamblare a automobilelor in Ungaria, au obtinut rezultate similare. Obiectivul principal urmarit atit de Audi, cit si de Opel, nu este cel al vinzarilor pe piata locala