In urma cu exact opt ani, in multe locuri din tara oamenii mureau sau erau mutilati pe viata. La Botosani, nimic din toate astea. Majoritatea revolutionarilor "cu acte" de pe aceste meleaguri au avut un singur merit: acela de a fi la locul potrivit, in momentul potrivit. In plus, obraznicia de a-si revendica ulterior drepturile. Revolta a inceput la Botosani abia la mijlocul zilei de 22 decembrie, atunci cind devenise limpede pentru toata lumea ca mersul istoriei fusese schimbat. Riscurile asumate - aproape nule, comparativ cu ale altor romani cu simtul pericolului ceva mai putin dezvoltat. "Revolutionarii" locali au inceput sa se invirta in jurul sediului "judetenei de partid" (actuala Prefectura), de pe la ora 9,00 in 22 decembrie. Cu maxima prudenta, asa cum sade bine oricarui om care se respecta. Ce-i drept, in jurul cladirii erau mobilizati zeci de militieni, inca din data de 20, grupati doi cite doi, conform traditiei institutiei. Unul din oras, altul de la posturile comunale ale judetului. Acum, cu totii pretind ca nu stiau ce se intimpla. Si totusi, un "organ" prezent atunci "la datorie", cu arma incarcata, a acceptat sa ne destainuie cite ceva din amintirile sale. Fostul militian, actualmente politist gratie revolutiei pe care era pus sa o impiedice, spune ca, pe la 11 dimineata, un cetatean din blocul de linga sediul Comitetului Judetean de partid a scos in balcon un aparat de radio conectat la o statie, la care tocmai se transmitea "fuga dictatorului". Militienii au luat atitudine somindu-l pe individ sa-si bage aparatul in casa. Curajul omului fiind pe terminate, vocea de la radio a amutit. Acelasi cadru al M.I. povesteste cum, ceva mai tirziu, oamenii incepusera sa se adune in numar tot mai mare in jurul pietei, ceea ce a ingrijorat "organele", chiar daca viitorii revolutionari stateau cuminti la distanta de sediul partidului. Drept pentru care militieni