Anul acesta au recurs la astfel de proteste botosaneni de la toate nivelele piramidei sociale. Cel mai mult a rezistat primarul de Cotusca, desi nu a obtinut, in final, nimic. Peste tot in lume, persoanele care recurg la greva foamei fac acest lucru pentru a solicita un lucru pe care il considera de o insemnatate deosebita, nu insa inainte de a epuiza incercarile de a-si rezolva problema altfel. Din acest punct de vedere, Botosaniul este ceva mai original, daca ar fi sa ne luam numai dupa grevistii foamei din acest an. Iar paleta lor este destul de variata, pe lista figurind un rezident american, un primar si un oligofren cu acte in regula, carora li s-au adaugat un asistent medical si un "om al strazii", ca de copil nu mai poate fi vorba la aproape 50 de ani. Seria acestor greve a fost deschisa in vara de Paul Barnea, de 28 de ani, bolnav psihic "de gradul II", cum a demonstrat el cu acte. Pe 23 iulie, Paulica si-a atirnat de git un carton pe care cineva ii scrisese "Greva foamei". Bolnavul s-a proptit pe scarile Prefecturii, asteptind sa vada ce-o sa se intimple. Bineinteles ca n-a catadicsit sa explice cuiva sensul protestului sau. La aparitia ziaristilor, Paulica a fost imediat tras inauntru de politistul de la usa si dus a fost. Ulterior am aflat ca grevistul solicita un loc in care sa poata sta si minca, dat fiind ca nu avea de nici unele. Problema i-a fost rezolvata cu promptitudine de presedintele Consiliului Judetean, Ioan Aniculaesei, care l-a trimis "la odihna" la sanatoriul de la Adaseni. Asa incit primul grevist botosanean al foamei din acest an si-a incetat protestul dupa numai o ora. Cu folos, se pare. Cit despre foame, Paul Barnea apucase sa ne declare ca "oricum n-am mai mincat nimic de trei zile, asa ca n-am nimic de pierdut". Interesant este ca Paulica era recidivist in autoinfometare. Pe 8 mai 1996, el mai declansase un protest asemanator in fata