Ea nu a fost de acord cu alipirea Basarabiei cu Romania. "M-am intors aici, ca eu sint romanca" spune batrina. Asezata pe marginea patului, linga plita pe care fierbe ceva intr-o oala, Ecaterina Gisca isi deapana amintirile. Femeia care o asculta, o vecina de peste ulita ce taie in doua satul Bobulesti, se minuneaza din cind in cind de grozaviile auzite. Pentru ca tusa Ecaterina, "Catiusa" cum ii spune tot satul, povesteste amarul celor 12 ani de puscarie politica si lagar de munca in Siberia sovietica. Din ochii mari ai femeii de 77 de ani curge in rastimp cite o lacrima. Batrina ofteaza, trage cu sete din "Carpati"-ul ce-i tremura intre degete si-si toarce in continuare povestea, cu aceeasi voce groasa, ca de barbat. Iar lacrima coboara incet pe obraz, urmind labirintul ridurilor adinc sapate in piele de trecerea vremii. Avea doar 19 ani cind rusii au luat-o cu forta de la casa parinteasca din Tighina. N-avea sa-si mai vada niciodata parintii si fratii. NKVD-istii au torturat-o mai bine de un an ca sa spuna ca parintii erau de partea nemtilor. "Eu de tinerete n-am mai stiut. M-au bagat la carcera, unde curgea apa rece ca gheata pe mine dintr-un robinet. Dupa o zi aveam picioarele si miinile umflate si nu mai simteam nimic. Santinelele ma bateau zi si noapte. Veneau si ma luau la cercetari la miezul noptii, cind omu-i buimacit de foame, frig si somn. Puneau pistolul pe masa si urlau la mine sa spun tot ca ma impusca. Numai Dumnezeu stie cum am scapat". Vocea Catiusei tremura usor si ochii i se umplu - a cita oara? - de lacrimi. A devenit detinut "politic" in momentul in care le-a spus in fata calailor ca nu-i convine ca Basarabia se transformase intr-un soviet al "maretei" Patrii bolsevice. Prin '43 au mutat-o la munca in folosul Uniunii Sovietice. Ecaterina Zaicenco, asa cum ii era numele de domnisoara, s-a spetit mai bine de zece ani in patru lagare ale "tovarasil