Pe drumul spre Baisa a luat nastere un nou sat, care inca nu are un nume. Oamenii din cele 10 bordeie ii spun Colibasi. Istoria noastra nationala, la capitolul "suferinte", ne-a tot indesat pe git traiul taranilor nevoiasi in bordeie de lut. Mihail Sadoveanu i-a ridicat pe locatarii lor chiar la rangul de personaje, in "Bordeienii". Odata cu crearea in laborator a "omului de tip nou", bordeienii zice-se c-au disparut de pe suprafata pamintului. Dar nu pentru multa vreme, fiindca, din dorinta lor de innoire a societatii, actualii conducatori au creat premizele aparitiei unei alte categorii sociale, "bordeienii de tip nou". La iesirea din oras, spre Suceava, ochiul vigilent poate sesiza, pe linga impresionantele mausolee ale miliardarilor botosaneni, presarate de o parte si de cealalta a soselei, citeva colibe, ce amintesc de imaginea unui fort. Aprofundind curiozitatea, poti avea surpriza descoperirii unei noi asezari omenesti, despre care autoritatile locale inca nu au habar. Undeva pe mina stinga a drumului care duce catre Baisa, deja s-au pus bazele unui satuc, a carui denumire o vom afla mult mai tirziu, cind legile vor permite inregistarea lui ca asezare omeneasca. Deocamdata, cinci, sase bordeie inghesuite sub burta dealului, adapostesc sufletele citorva botosaneni satui de traiul citadin, in care s-au complacut ani de-a rindul, fara voia lor. Primul care s-a stabilit in noua "localitate" a fost Filip Ungureanu, pensionar din Botosani, fost sofer pe ambulanta. Avind ceva pamint prin zona, s-a gindit ca n-ar face rau nimanui daca l-ar valorifica, cumparindu-si citeva oi pe care sa le creasca acolo. Si-a facut mai intii un bordei chiar la iesirea din oras, insa autoritatile l-au somat sa paraseasca zona, fiindca nu cadra cu imaginea lor despre civilizatie. Docil si intelegator, Filip Ungureanu a parasit zona, care intre timp a devenit depozit de gunoi, ceea ce, sa