Ostilitatile dintre taranisti si democrati au trecut in spatele frontului. Pe linia intii nu au ramas decit esaloanele doi si trei ale fiecarui partid, pentru a intretine razboiul psihologic. Unii democrati regreta iesirea de la guvernare. Nu se stie inca cu ce pret. In spatele frontului comandantii fac calcule reci, se tes intrigi si se fac scenarii. Nimeni nu vrea sa piarda nici macar o batalie. Razboiul continuu aduce prejudicii grave tarii. Nici o lege importanta nu a dezbatuta in Parlament de la inceputul acestui an, de cind PD si-a indreptat artileria grea impotriva premierului Ciorbea. Asediul democratilor a venit imediat dupa ce, dupa Severin, l-au pierdut pe Basescu - o alta eminenta cenusie a democratilor. Motivatia acestui asediu a fost formulata pregnant si laconic in mai multe propozitii: inadvertenta programelor de guvernare ale celor doua partide, politica restituirilor promovata de PNTCD, marginalizarea PD si ritmul lent al reformei in Romania. Hotariti si gratie procentului pe care il detin in Parlament cei de la PD si-au retras toti ministrii si secretarii de stat in speranta unei semicapitulari a taranistilor. Taranistii nu s-au dat batuti si au luptat cu toate mijloacele care le-au avut la indemina, facind adesea gafe si gesturi impardonabile (invitarea lui Wim van Velzen de pilda si transmiterea elogiilor sale la adresa PNTCD pe postul national de televiziune). Pozitia pe care au adoptat-o i-a intaritat si mai tare pe democrati intarindu-le, totodata, convingerea ca nu au ce sa piarda. A fost incheiat un protocol care prevede ca legile necesare reformei sa fie discutate in alte doua consilii ciudate (Coco-po si Coco-pa), iar deciziile sa fie luate prin consens. Deocamdata nu a fost cazul ca sa se intruneasca aceste organisme pentru ca, altele fiind prioritatile, de legi nu s-a preocupat mai nimeni, cu exceptia unor legi tangentiale reformei (lege