La al treilea "descalecat" la Iasi, Silviu Stanescu si-a intirziat sosirea citeva zile, deranjat, printre altele, si de faptul ca in cursa pentru postul de antrenor principal al Politehnicii fusesera trecute si alte nume promitatoare de tehnicieni ca Mihail Marian, Mihai Stoica sau Ion Balaur. Mai mult, in unele declaratii, el a contestat oarecum valoarea acestor colegi de breasla. Pina la urma, Stanescu a preluat Politehnica, motivind ca vrea sa demonstreze multor antrenori, printre care a amintit si de Simionas, ca la Iasi se poate face treaba. "Politehnica este o adevarata provocare profesionala" erau cuvintele folosite de Stanescu in orice interviu. Intre oameni, o stringere de mina valoreaza mai mult decit o semnatura, au afirmat atit conducerea Politehnicii cit si noul antrenor iesean. De aceea nimeni nu s-a "cramponat" de "mica formalitate" de semnare a contractului intre parti, cu toate ca in toata tara Stanescu este renumit prin nestatornicie. Gruparea din Copou nu a luat in seama nici avertismentele venite din partea presei care, desi i-a oferit lui Stanescu tihna necesara instaurarii disciplinei si nu i-a pus la indoiala calitatile de meserias, a tras semnale de alarma vizavi de luarea masurilor de precautie prin parafarea intelegerii stabilite. Urmarea este ca, dupa doua luni de mandat, Stanescu a parasit Iasul fara sa anunte pe nimeni. Faptul ca un capitan de vas paraseste ultimul corabia la greu nu a contat pentru tehnicianul amintit. La primul val mai puternic, fostul jucator al Craiovei a sarit imediat din subreda nava ieseana, lasind-o, fara remuscari, in deriva, in mijlocul furtunii. Principalul lucru este ca "seful" s-a salvat. Bineinteles, scuze s-au gasit imediat. Puerile. "Nu am fost iubit, nici inteles la Iasi", spunea Stanescu celor din alte parti desi lumea era de partea lui si atunci cind jignea in gura mare la un meci amical pe singurii arb