Acest lucru este cu atit mai meritoriu cu cit arbitrii si-au batut joc de nervii iesenilor. In numarul de ieri am descris conditiile in care Politehnica Iasi a pierdut la Cimpina, principalii vinovati de esecul "alb-albastrilor" (o spun cu mina pe inima!) fiind arbitrii din Slobozia, Andrei, Ene si Ganea care au condus intr-o maniera rusinoasa partida de simbata. Dincolo de acest aspect ce arunca o noua pata neagra asupra arbitrajelor din tara noastra - care devin tot mai contestate, semn ca ceva, acolo, sus, scirtiie tare de tot - ramine faptul ca randamentul iesenilor a fost poate aproape de cota maxima etalata in acest campionat. Sincer sa fiu, nici nu ma asteptam ca fotbalistii ieseni sa evolueze cu atita daruire pe un teren acoperit cu zapada si in conditiile de arbitraj amintite. Apararea, mobilizata permanent de Cimpeanu a carui precizie in interventiile aeriene a fost aproape de cea a ceasurilor elvetiene, si-a facut datoria cu brio, periculoasele virfuri Stegaru si Costescu, punctele forte ale cimpinenilor, fiind anihilate total de cei doi fundasi la marcaj utilizati Paraschiv si Abalasei (se pare ca acesta a intrat repede in noul rol trasat). Cu exceptia ezitarii de la faza golului liberoul Cantea a evoluat si el foarte bine, dublind exact si precis. Pe flancurile defensivei, nou-venitul Grigorie, a carui daruire pentru culorile echipei poate fi un model, si Urdaru, pe stinga, au incercat sa inchida culoarele pe care urcau mijlocasii de banda ai gazdelor; si, in mare masura, au reusit acest lucru. Urcind in linia mediana, acolo unde Cotan a incercat sa treaca peste starea terenului care dezavantaja vizibil jucatorii tehnici, am remarcat curajul etalat de juniorul Onut, dar si faptul ca Botan, in ciuda generozitatii in joc, continua sa traverseze o pasa neagra O alta revelatie a fost Irinel Ionescu, care, folosit pe postul de virf, a reusit cea mai buna evol