Dupa ce a aflat ca are SIDA, o tinara de 22 de ani, din Bucuresti, a hotarit sa se inchida intre zidurile unei manastiri izolate din judetul Vrancea. Socul cumplitei vesti, prevestitoare a mortii, a determinat-o pe fata sa ia drumul pocaintei. S-a lepadat de lumea care-i oferise, pina atunci, tipsia pacatului si s-a refugiat intr-o asezare duhovniceasca, ca sa astepte acolo intilnirea finala, cu Moartea. In momentul de fata, singura ei mingiiere este ca, prin cainta adinca, va reintoarce spre sine iertarea Domnului. Dupa multe insistente, maica stareta a manastirii a acceptat sa discute cu reporterii nostri despre acest subiect numai dupa ce a primit asigurari ca numele lumesc al maicii bolnave de SIDA, precum si numele manastirii, nu vor fi divulgate. Secretul sorei Nifodora, pe care desfriul si-a pus definitiv pecetea, nu este cunoscut decit de maica stareta a minastirii si de Dumnezeu. Reporterii nostri au reusit, cu foarte mare greutate, sa razbeasca dincolo de portile ferecate ale acestei taine. Drumul pina la lacas, prin padure, pe coasta muntelui, a fost anevoios. Poteca, strimta si abrupta, te scoate incet din fierberea pacatoasa a lumii mirenilor. Linga zidurile sfinte, tacerea are puteri depline. Inauntru, maicutele se afla la rugaciune, strinse buchet in jurul stranei. Pasajele Sfintei Evanghelii, citite cu voce molcoma, fac inconjurul naosului. "Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale. Sterge faradelegile si pacatele mele, ca eu Tie Doamne Ti-am gresit" (Psalmul 50, de pocainta). Dupa mai multe minute, in care reporterii n-au indraznit sa tulbure cuvioasa adunare, maica stareta ii observa si ii intimpina. Celelalte maici ramin, netulburate, sa se roage. Incet-incet, discutia cu maicuta stareta s-a apropiat de cararile reporterilor. Intr-un tirziu, abia, cuvioasa ne-a confirmat, aproape fara vorbe, ca in acel lacas al