...Dar despre neplacere?
In numarul dvstra despre placere, nu ati vorbit deloc - asa cum ar fi stat bine unor dilematici! - si despre... neplacere. Caci neplacerea si nemultumirea par a fi sentimentele predominante ale concetatenilor nostri, care le arata prin toate metodele posibile: figuri incruntate, ochi care nu te privesc niciodata, voci totdeauna rastite, ris care nu arata veselie, ci batjocura, si, in general, apararea printr-un artag permanent - caracteristici ale celor care nu vor sa vada decit ce e urit in viata.
Si sa nu-mi spuneti ca nevoile si saracia i-au facut asa. Si cei din Occident, chiar daca traiesc in case mai frumoase, in orase mai curate si intr-o societate mai corecta, au aceleasi necazuri ca toti oamenii - somaj, bani care nu sint niciodata suficienti, probleme familiale. (De cite ori ma vaitam "acolo" despre viata noastra, aveau si ei o plingere similara - de exemplu, poate nu stiati ca ministrul invatamintului din Ontario nu si-a terminat liceul!)
Dar, de la gospodina care te priveste in ochi, iti zimbeste si-ti spune "sorry!" daca te-a atins intimplator in supermarket, de la pensionarii care te saluta dimineata pe strada, in cartierele linistite, chiar daca nu te-au vazut niciodata (ca la noi la tara - altadata...) si pina la victimile catastrofelor, pe care le vezi la TV, se straduiesc cu totii sa se poarte cu calm si politete.
Ma uit in fiecare seara la un concurs, pe un canal francofon. Animatorul se straduieste sa-si faca participantii sa vorbeasca despre ei - si cei mai multi povestesc cu placere despre tirgurile si satucurile in care locuiesc (toate sint frumoase, toate sint importante!), iar pensionarii sint cu totii foarte fericiti (imaginati-va ceva similar la noi!!). Lui Mihai Calin nu i-a spus inca nimeni ca ar putea face emisiunea cu ajutorul participantilor - dar nici ei nu sint dispusi sa-
