"Mă deranjează furia demolatoare"

Numărul despre Eminescu al Dilemei pendulează între paginile 9 şi 16, respectiv Mircea Cărtărescu şi distinsul, elegantul Al. Paleologu.

Sigur, dacă se dorea micşorarea înălţimii soclului statuii eminesciene, nu erau necesare selecţii tendenţioase, mai ales că el rămîne şi este: un poet genial. A citit toată lumea frumoasa carte "Amintiri din Junimea" de I. Negruzzi?

Întîlnirea de la Viena dintre I. Negruzzi şi M. Eminescu rămîne emoţionantă. La vremea aceea nu se construise zgomotoasa apologie şi limbajul de lemn care au dăunat atît de mult poetului. Mă deranjează însă furia demolatoare. M-a încîntat însă elegantul articol al d-lui Paleologu. Nu cred că francezii s-ar porni contra lui Baudelaire care oricum s-a remarcat prin destule trăsături (cel puţin afirmaţii) şocante. Chiar dacă nu este un poet de referinţă în literatura europeană (bariera limbii) eu cred că Eminescu ar trebui să fie (...)

Iar fraza sa, cred, rămîne de o mare frumuseţă. Mă gîndesc exact la "Sărmanul Dionis" şi "Făt Frumos din lacrimă". Cît despre xenofobie, ea apare sub mici forme de acuză şi atît, dar împrejurări ale vieţii te fac să gîndeşti uneori astfel.

În copilărie, toate evreicile din clasă lipseau în bloc, de sărbători (ale lor). Dar noi? De Crăciun, duşi cu turma la cinematograf, cu urmarea "mare dans" organizat de UTC şi veşnica problemă a educaţiei ateiste. Deci ele apăreau privilegiate, avînd sărbători liniştite şi necomentate de nimeni. Mi-ar face plăcere să le întîlnesc, am fost prietenă cu unele dintre ele, dar o discriminare a fost. În sensul de mai sus. Sînt contra extremismului şi a şovinismului din orice parte ar veni. Dar şi a celui venit din partea cealaltă despre care nu se vorbeşte. (...) Înainte de a termina scrisoarea, revin de unde am plecat. Am avut şansa să vizitez (în fugă) Stratford-on-Avon