Rugby-ul international se agita la acest moment doar in Europa, unde sint in toi jocurile de calificare pentru Cupa Mondiala din Tara Galilor '99. Astfel, Romania a intilnit simbata Olanda, pe teren propriu (pe stadionul Dinamo) si chiar daca scorul (42-3) ar putea sa insele ochiul neavizat, sa o zicem pe cea dreapta ca baietii reprezentind mindra frunza de stejar nu au impresionat pe nimeni. Nici chiar pe adversar, cotat apriori cu citeva clase mai jos. Dezlinat si fara conceptie tactica coerenta, jocul romanilor este de-a dreptul ingrijorator, pentru ca la mondiale nu ne vor mai sta in cale alde olandezi, polonezi ori rusi. Cu o inaintare fara forta de impact si cu o linie de trei sferturi care nu reuseste un meci intreg sa transmita mingea pina la aripa nu se poate sta fata in fata nici macar cu un adversar de calibrul Spaniei. Acest lucru a si fost speculat de olandezi, care, atit timp cit au fost odihniti, nu au lasat pe romani deloc sa joace, tinind in cuie un scor ce de mult trebuia sa creasca. La pauza nu a fost decit un amarit de 13-3 si, chiar daca Paraschiv, Chiriac si Achim, antrenorii tricolorilor, au facut schimbari dupa pauza, rezultatul final nu a fost alcatuit decit pe seama clacarii adversarului si nicidecum unui reviriment in tabara romanilor. Ca o concluzie, sa spunem ca acest meci a aratat suparator de clar ca nivelul competitional al ros-galben-albastrilor a ajuns undeva neadmisibil de jos si ca mai mult de atit ar insemna absolut colapsul rugby-ului romanesc. 1999 bate la usa si ar fi rusinos ca din faima sa ni se duca buhul. Daca in Europa nationalele se bat pentru intrarea pe grila mondialelor, la Antipozi, toata suflarea se pregateste pentru cele doua regaluri ovalistice, care sint Trie Series si Super 12, competitii care si-au cistigat doar in citiva ani un renume de invidiat. Trie Series, sau Turneul celor 3 Natiuni cum le place amatorilor