Ilie Iacob din Horodistea a fost canonizat de biserica ortodoxa. Aproape toti locuitorii satului Crainiceni sint rude cu Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt. De cum iese de sub dealurile ucrainiesti ale Bucovinei de Nord, Prutul se zvircoleste printre rachiti, croind fruntarii dupa naturala lui judecata. Cu sleite puteri face o bucla-n Horodistea, croind aici cea mai de sus peninsula a latinitatii. Si poate ca nu intimplator aici Dumnezeu isi trimite din cind in cind semnele sale ceresti. Un crac al Horodistei, vatra veche a satului, inca mai poarta denumirea de Crainiceni, de la crainicii de pe vremea lui Stefan cel Mare, ce vesteau luminatilor dregatori de atunci cind se abateau catre tara vrajmasii. Aici, la capatul de sus al tarii, s-a nascut si si-a petrecut copilaria si tineretea, plini de privatiuni si necazuri, Ilie Iacob, un campion al infrinarii si osirdiei evlavioase, catherisit Ioan Iacob si canonizat recent de biserica ortodoxa drept Ioan Iacob Hozevitul. Ilie Iacob s-a nascut in 1913, dar la nici sase luni de viata mama sa, Ecaterina a raposat de o boala crunta. Nici tatal, Maxim n-a fost lasat de soarta prea mult prin preajma fiintei proapsat odraslite, fiind luat pe front in primul mondial, unde s-a savirsit si el. A fost crescut o vreme de bunica sa, care a raposat la rindu-i cind viitorul sfint inca nu implinise opt ani, fiind preluat pe urma de Alecu Iacob, fratele tatalui. Fire calda, bonoma, insa apriga la minte si cu aplecare catre invatatura, Iliuta a urmat patru clase primare in sat, dupa care a facut gimnaziul si seminarul teologic la Cernauti. Revine in sat ca suplinitor la scoala ce salasluia acum chiar pe locul casei in care s-a nascut, insa chemarea intru lucrarea duhovniceasca ii da ghes, imboldindu-l catre manastirile din Neamt. Unde, dupa un noviciat de trei ani, devine calugar. La scurt timp, impreuna cu alti doi tovarasi intr-ale caluga