Dupa ce sacalii au indragit padurile noastre, un banc de guvizi a parasit apa sarata a marii si a migrat pe Dunare pina la Braila. Chiar daca in ultimul timp oamenii o duc din ce in ce mai greu, se pare ca meleagurile brailene sint tot mai primitoare pentru dobitoace. Ce altceva s-ar putea intelege din faptul ca in padurile judetului nostru au aparut, de niciunde, citiva sacali care o duc atit de bine incit au facut si pui? De prin '96, vinatorii braileni au vazut cu ochii lor, in repetate rinduri, cite un sacal sau doi si chiar o femela insotita de citiva urmasi, ghemotoace mici si neastimparate. Cei ce au avut norocul sa intilneasca sacali in libertate s-au mirat peste poate si au dat de stire in cele patru zari despre uimirea lor. Vestea a ajuns si la reportofoanele noastre, facindu-si loc cu repeziciune pe o pagina de ziar. Au trecut de atunci o seama de zile si iata ca, dupa vinatori, a venit rindul pescarilor sa ne minuneze. Asa cum se stie, ne aflam acum in plina perioada a prohibitiei. Mai stim insa cu totii ca pe amatorii de pescuit din Brala ii doare-n batul unditei si-n plasa setcilor de restrictiile pe care ar trebui sa le respecte. Cine iese pe faleza nici nu mai poate tine sirul celor ce impinzesc malul Dunarii, privind cu ochii goi si ficsi spre plutele legate de firele de nailon, ce au la capete rime trase in cirlig. Normal ar fi ca respectivii pescari "sportivi" sa scoata la suprafata vreun carasel sau o albioara, asa cum se cuvine unei ape dulci, ce-si unduie valurile de-a curmezisul unui ses. Se intimpla insa ca, de citeva zile, cel mai des se infig in cirlig ... guvizi. Pare incredibil, dar asa cum ne-a spus, cu stupefactie in glas, Octavian Uje, directorul Asociatiei Judetene a Vinatorilor si Pescarilor Sportivi Braila, este cit se poate de adevarat. La orele de zoologie, elevii invata ca guvizii sint pesti de apa sarata, ce vietuiesc din veac in