Se implinesc azi 101 ani de la nasterea pictorului bacauan Astazi se implineste un an de la sarbatorirea Centenarului "Nicu Enea". Lumina aruncata asupra lui cu acea ocazie - monografie, expozitie retrospectiva, simpozioane etc. - lasa acum loc unui con de umbra care ii este, din pacate, mai familiar pictorului nascut pe 28 mai 1897 in Valea Arinilor - Lucacesti. Muzeografa care a organizat expozitia de anul trecut, Elena Rotaru, n-a mai vrut "sa-si aprinda paie" vorbind cu noi despre Nicu Enea, trimitindu-ne la Doru Kalmuski, in grija caruia este Casa memoriala a artistului. Cum nici de custode nu am putut da - in ciuda orarului 8.00-16.00, ieri, la prinz Casa era inchisa - am optat pentru o documentare mai putin oficiala - care oricum ar fi reluat informatiile vehiculate la Centenar. Nicu Enea a inceput sa-si traiasca posteritatea inca din 1947, cu 18 ani inainte de a muri. Conditia de out-sider l-a caracterizat mereu in ochii colegilor sai de breasla, care nu-i puteau tolera cele doua mari izbinzi ale sale: cistigarea, in 1934, a dreptului de a reprezenta Romania la Expozitia Internationala de Pictura de la Paris, de unde s-a intors cu un premiu de invidiat, si obtinerea, in anii '40, a dreprului de a picta palatele regale. Bunele sale relatii cu familia regala au dus, dupa caderea monarhiei, la lipirea etichetei de "pictor al Curtii Regale", care i-a creat mari necazuri lui Nicu Enea. Dupa perioada lui buna, 1925-1947, in care obtine numeroase premii si in care expune in cele mai prestigioase sali din Bucuresti, Belgrad, Zagreb etc., urmeaza trista agonie artistica. Omul care a realizat, in 1934, ciclul alegoric "Artele", intr-una din incaperile Palatului Regal si care a pictat, in 1939, biserica "Sfintii Voievoizi" din cartierul CFR Bacau, a sfirsit prin a "picta" pancarde, machete de gazete de perete si alte obiecte ale propagandei vizuale comuniste. Ca sa obti