Abecedarul conflictelor PNŢCD ­ Caţavencu ­ aşa cum au fost ele ­ Eroi:PNŢCD ­ partid creştin şi democrat, naţional şi ţărănesc, înviat după '89, născut la început de secol! Caţavencu ­ revistă de satiră politică, săptămînal de moravuri grele. Roluri: Partidul a avut două faze contemporane. Prima fază de opoziţie politică, iar faza a doua, de ascensiune şi cvasi-control politic asupra economiei naţionale. Caţavencu a cunoscut o singură etapă veşnică şi independentă: de stilistică ironică la adresa clasei politice, aflată fie la putere, fie în opoziţie. Cum i-au văzut ceilalţi:Partidul s-a identificat cu ţinuta bravului Coposu, moral, cu istorie şi experienţă la minte şi la activ, faţă vitală a unei măcinate disoluţii a sistemelor economice, politice ori sociale. Partidul a fost văzut şi ca tăinuitor al fantomelor trecutului: monarhie, moşieri, legionari, dar şi ca mari deţinători de şerpi veninoşi, bine nimeriţi în a aţîţa imaginaţia poporului sărac: dolarii. Caţavencu: La început s-a dat la Putere şi la liota pedeseristă. Cu toţii ne dădeam la Putere, fiindcă ea ţinea mintea concentrată să n-adoarmă: lovituri de stat, comploturi, transporturi de mineri la Teatrul Naţional. În sfîrşit, furie jurnalistică. Dar au trecut anii, pedesereul s-a pus pe treabă şi a adus liniştea bine stabilită nu se ştie de cine. Revista a căscat gura către tot spectrul politic. Şi-au apărut caracterurile: pedeseriştii ­ şmecheri, peneţiştii ­ duşi la biserică, dar ieşiţi de acolo nu ca icoane, ci cu fumuri. 1996 noiembrie: S-a luat Puterea de către CDR, în frunte cu partidul-far: PNŢCD. După un timp de dezmorţire, Caţavencu atacă Puterea şi ea nu înţelege cum de se întîmplă acest lucru, bineînţeles, cum de este PNŢCD la Putere. Promisiunile electorale s-au prăbuşit: maşini luxoase, case de odihnă şi protocol etc. Case ale Poporului erau deschise PNŢCD-ului, şi CDR-ului, şi preşedinte