Intimplator, pe strazile Iasului, l-am intilnit zilele trecute pe Vasile Simionas, unul dintre fostii jucatori ai Politehnicii, al carui tablou ar trebui sa fie pus la intrarea pe stadionul din Copou. In ciuda faptului ca in ultimii ani a confirmat faptul ca face parte din crema antrenorilor romani, actualul antrenor al Otelului Galati a ramas acelasi om popular. Discutia, legata instantaneu, a alunecat, firesc, spre Poli Iasi, "marea mea iubire" dupa cum recunoaste acum si oriunde Simionas. Dialogul amical a alunecat (defectul profesional, bata-l vina!) spre un pseudo-interviu. Cea mai simpla insa si cea mai plina de substanta intrebare pe care i-am pus-o lui Simionas a fost una pe care am auzit-o de nenumarate ori de la cititorii care suna la redactie: "Domnilor, daca tot se vrea sa se aduca un antrenor mare la Iasi, de ce nu-l aducem inapoi pe nea Simi?" O lacrima fugara, itita intr-un colt de ochi, a aratat intr-o clipa tot sufletul celui despre care se spune ca este unul dintre tehnicienii de gheata ai arenelor noastre. Bineinteles, raspunsul nu a fost "verde in fata" si a venit greu, foarte greu. "Pentru mine, Iasul este cel mai frumos oras din lumea asta. Oriunde m-as afla abia astept sa vin macar o zi acasa. Din pacate, cred ca multi oameni, mai ales dintre sefi, nu-si dau seama in ce oras traiesc. Referitor la Poli, as compara aceasta echipa cu o femeie foarte frumoasa si atragatoare care m-a inselat..." Chiar spus subtil, printre rinduri, Simionas a dat replica tuturor celor care il "acuza" ca nu vine sa faca fotbal de calitate acasa la el asa cum a facut-o la Galati. Diferenta intre fotbalul din orasul de pe malurile Dunarii si cel din Iasi este insa ca de la cer la pamint. La Galati conduc fotbalul de mai mult timp (si o fac bine!) o mina de oameni, nu ca in Copou unde media este anul si conducerea. Banii, desi nu foarte multi, nu reprezinta o problema pe