Cel de-al treilea Congres al PSM, desfasurat simbata in Bucuresti, a reliefat sciziunea din cadrul partidului, amplificata prin alegerea lui Adrian Paunescu in functia de presedinte executiv. Pentru prima data dupa plecarea gruparii Mohora, in PSM s-au infruntat doua tabere: una redusa numeric, care doreste reformarea partidului, iar cealalta majoritara, care si-a impus pina la urma punctul de vedere. Gruparea reformista centrata in jurul organizatiei PSM Bucuresti a propus o structura de conducere simplificata si realizarea de urgenta a fuziunii cu PS. Membrii acestei grupari s-au opus infiintarii postului de presedinte executiv pentru Adrian Paunescu, considerat ca fiind impotriva fuziunii cu PS, in ciuda declaratiilor sale publice. De altfel, gruparea Mohora a plecat in urma cu trei ani din PSM, tocmai in urma unui conflict cu Adrian Paunescu privind reformarea partidului. Dupa esecul spearat al PSM si PS in alegerile din 1996, o parte a membrilor PSM si-au pus problema fuziunii in vederea urmatoarelor alegeri. In paralel, exista nevoia unei structuri de conducere mai eficiente, care sa scoata partidul din umbra unor personalitati. In aceste conditii, Adrian Paunescu a amenintat de citeva ori cu demisia, asa cum o facuse si in urma cu trei ani, cind s-a aflat in divergenta cu gruparea Mohora. Comitetul Reprezentantilor PSM, organism care grupeaza in special conducerile filialelor partidului, a dat cistig de cauza, in urma cu o saptamina, gruparii reformatoare. Atunci s-a hotarit ca presedintele PSM sa fie ales prin vot secret direct de Congres si s-a respins ideea infiintarii unui post de presedinte executiv, stiut fiind faptul ca acest post era rezervat pentru Adrian Paunescu. Comitetul reprezentantilor s-a pronuntat si pentru fuziunea imediata cu PS. La Congres, delegatii nu au avut de facut decit sa voteze deciziile luate cu o zi inainte, intr-o reuniune restri