Fostul ministru al Finantelor, Mircea Ciumara, a acceptat ca Romania sa plateasca despagubiri de aproape un miliard de dolari Suediei, in perioada in care a detinut acest portofoliu, in contul unei datorii din 1929 de 27 milioane de dolari, catre Suedia. In urma unor reevaluari efectuate la inceputul anului 1998, aceasta datorie se ridica, cu tot cu dobinzi, la 3,5 miliarde dolari, adica de aproape 30 de ori mai mult. Istoria creditului incepe in 1929, cind Romania s-a imprumutat de la compania suedeza Swedish Match,cu 27 milioane dolari SUA, calculati in aur, prin emiterea unor obligatiuni de stat. In schimbul creditului, firma suedeza a primit monopolul asupra fabricarii si vinzarii chibriturilor in Romania. Acest imprumut trebuia returnat in 1959, dar guvernul comunist nu a mai tinut cont de acordurile realizate anterior. In anii '70, cind Romania a inceput discutiile cu forurile financiare internationale, statele occidentale nu au ridicat pretentia achitarii integrale a datoriilor la o valoare reactualizata, deoarece tratau cu un stat comunist, care nu era un bun partener financiar. Romania si-a stins astfel datoriile catre statele occidentale la o valoare mult mai mica decit cea reala. Dupa 1989, Suedia a reluat solicitarea catre partea romana, considerind ca, de data acesta, negocierile se vor purta in alte conditii. Acestea nu au avut nici o finalitate, ca urmare a faptului ca partile aveau opinii divergente asupra sumei care trebuia platita. Guvernul suedez a mandatat o firma particulara, AB Electro Invest, parte a concernului Asea Brown Boweri (ABB), sa negocieze cu guvernul Romaniei achitarea datoriei. In cadrul intilnirilor, partea suedeza a cerut returnarea a 800 de milioane de dolari si a venit, pentru prima oara, ca datoria Romaniei sa reprezinte o cota parte dintr-o serie de proiecte de investitii, in special in domeniul energetic. Suedia a conditionat