Intr-un oras in care saracia isi sufoca locuitorii singura afacere fara riscuri este comertul cu bauturi alcoolice Ar avea cineva rabdarea sa numere toate circiumile care functioneaza in orasul nostru? Nu cred. Si chiar de-ar avea, operatiunea aceasta i s-ar parea plictisitoare si inutila. Plictisitoare fiindca-s ernorm de multe si inutila fiindca operatiunea cere timp suficient, ragaz pentru intreprinzatorii locali de a-si mai deschide citeva, ce n-ar mai intra in calcule. Paradoxal, intr-un oras in care saracia isi sufoca locuitorii cu rapacitatea cu care ii buzunareste pina si de ultima mie de lei, singura afacere fara riscuri este comertul cu bauturi alcoolice. Sint sute, daca nu chiar mii de circiumi pe razele si diametrele Botosaniului ce tinjesc hamesite dupa musterii. De la fostele restaurante cu "eticheta", pina la "boturile de cal" si fagadaiele de cartier rezervate alcoolicilor incurabili, aurolacilor si curvelor de mina a saptea. "Ce ti-a venit sa te faci circiumar?" Patronii lor nu au nici ei vreun lucru comun cu prestanta celor cu Cielo si celular la butoniera. Cocosati de atitea navete descarcate, cu palmele umflate si unsuroase, bronzati pe jumatate, cu maioul tatuat in culoarea cascavalului, arata mai degraba a buldozeristi sau lucratori la cariera de piatra. Din ciorchinele de porecle cu care sint innobilati de clientii cu chef, cea de "navetisti" li se potriveste ca o manusa. Nici nu e prea clar daca-i porecla sau compliment, dar sigur vine de la navetele cu care-si desala zilnic hirbuitele lor "Dacii". Nu din placere fac ei ceea ce fac si scrisnesc din dinti cind li te adresezi cu "Patroane". Prea le suna a "ba pe-a ma-ti!", ca sa nu-ti dea si un raspuns pe masura. Ba chiar ti-l si dau fara prea multa retinere, fiindca un astfel de apelativ te trimite cu gindul la exploatatorii capitalisti din manualele de istorii, ori ei mai degraba se simt explo