Toader Ion, un batrin de 70 de ani din satul Chiscovata, de 50 de ani imobilizat pe burta. De cind nu se mai poate misca Toader Ion isi petrece verile pe cimp, intr-o caruta cu coviltir. Din omul care in tinerete a fost inalt si chipes nu a mai ramas altceva decit o masa diforma de oase invelite intr-o piele aproape transparenta si livida. De slab ce este, oasele i se contureaza clar chiar si pe sub pledul destul de gros cu care este invelit. Asezat pe burta, cu o mobilitate stranie a gitului, el isi rasuceste capul mult spre spate pentru a vedea mai bine cine trece pe drum, una dintre bucuriile lui fiind sa vada oamenii care merg, se misca, traiesc. In rest, nu-si mai poate misca decit degetele de la miini. Nu poate sa-si intinda bratele in fata, ele au ramas rasucite spre spate, de parca i-ar fi crescut invers. Intr-un contrast izbitor cu inertia trupului, degetele sint extrem de mobile, cu ele batrinul manevrind, pe la spate, niste bete, pene de lemn sau cirlige cu care se ajuta. Cu un bat la capatul caruia se afla infipta o lingura, Toader Ion maninca. Mai are un bat la capat cu un cirlig; cu acela omul se scarpina, isi trage caciula mai pe frunte sau o da mai pe spate ori isi trage mai aproape batista, rasfoieste ziarul ori o carte, se inveleste, trage coviltirul mai sus pentru a putea zari cerul ori florile. Pe linga el mai are citeva pene de lemn pe care le asaza dedesubt, atunci cind oasele il dor prea tare sau trebuie sa stea pe o parte. Sub el, caruta are un fel de "fereastra", pe unde isi face necesitatile fiziologice, intr-o galeata. In fata lui, doar la citiva centimetri de gura, sint doua castroane: intr-unul, visine cu zahar, iar in celalalt, mamaliga farimitata. Toate acestea sint puse pe o musama pe care furnicile umbla in voie, urcindu-se chiar si pe om. In spatele carutei este legat un ciine care isi anunta stapinul ori de cite ori trece cineva pe